iódler1 (cântăreț) (io-dler) s. m., pl. iódleri substantiv masculiniodler
IÓDLER, (1) iodlere, s. n., (2) iodleri, s. m. 1. S. n. Fel de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria și Elveția, constând dintr-o serie de vocalize bazate pe schimbarea de registru a vocii; cântec, melodie compuse cu asemenea vocalize. 2. S. m. Cântăreț care practică această tehnică de interpretare. – Din germ. Jodler. substantiv neutruiodler
iodler substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iodler | iodlerul |
plural | iodlere | iodlerele | |
genitiv-dativ | singular | iodler | iodlerului |
plural | iodlere | iodlerelor |
iodler substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iodler | iodlerul |
plural | iodlere | iodlerele | |
genitiv-dativ | singular | iodler | iodlerului |
plural | iodlere | iodlerelor |