involuntar definitie

INVOLUNTÁR, -Ă adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire]. adjectivinvoluntar

*involuntár, -ă adj. (lat. in-voluntarius). Făcut fără voĭe, fără să vreĭ. Adv. M´am fript involuntar. adjectivinvoluntar

involuntár adj. m., pl. involuntári; f. involuntáră, pl. involuntáre adjectivinvoluntar

involuntar a. fără consimțirea voinței. ║ adv. fără voie. adjectivinvoluntar

INVOLUNTÁR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius. adjectivinvoluntar

INVOLUNTÁR, -Ă, involuntari, -e, adj. Făcut fără voie, neintenționat. Gest involuntar.Am simțit că gura mi se strîmba într-un surîs involuntar și trist. CAMIL PETRESCU, P. 21. ◊ (Adverbial) Lipan își pipăi involuntar cravata. C. PETRESCU, C. V. 9. Involuntar își încruntă ochii ș-o încrețitură adîncă îi crestă fruntea între sprîncene. VLAHUȚĂ, O. A. III 154. adjectivinvoluntar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinvoluntar

involuntar  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular involuntar involuntarul involunta involuntara
plural involuntari involuntarii involuntare involuntarele
genitiv-dativ singular involuntar involuntarului involuntare involuntarei
plural involuntari involuntarilor involuntare involuntarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z