involucru definitie

INVOLÚCRU s.n. (Bot.) 1. Totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. Lamă care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pământ. [< fr. involucre, cf. lat. involucrumînvelitoare]. substantiv neutru involucru

*involúcru n., pl. e (lat. in-volucrum, d. in-vólvere, a învălătuci. V. boltă). Învăliș [!]. Bot. Reunirea bracteilor la baza uneĭ florĭ, și maĭ ales a uneĭ umbele orĭ capitul. substantiv neutru involucru

involúcru (-lu-cru) s. n., art. involúcrul; pl. involúcre substantiv neutru involucru

involucru n. Bot. reunirea bracteelor ce formează învelișul florilor. substantiv neutru involucru

INVOLÚCRU, involucre, s. n. (Bot.) 1. Totalitatea frunzișoarelor care se găsesc la baza unor flori sau a unor inflorescențe. 2. Lamă care învelește pălăria tânără a unor ciuperci, înainte ca aceasta să iasă din pământ. – Din fr. involucre, lat. involucrum. substantiv neutru involucru

INVOLÚCRU, involucre, s. n. (Bot.) Totalitatea bracteelor care se găsesc la baza unei umbele sau împrejurul unui capitul. substantiv neutru involucru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului involucru

involucru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular involucru involucrul
plural involucre involucrele
genitiv-dativ singular involucru involucrului
plural involucre involucrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z