invidia definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeinvidia
- Vezi aici mai multe rimeinvidia
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuinv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuia
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cudia
INVÍDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia]. substantiv feminininvidie
a-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie. substantiv femininalmușca
invidie f. pizmă. substantiv feminininvidie
*invídie f. (lat. in-vidia, d. in-vidére, a invidia; fr. envie). Pizmă, zavistie, cĭudă p. norocu, succesu orĭ meritu altuĭa. V. gelozie, ură. substantiv feminininvidie
invídie (-di-e) s. f., art. invídia (-di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. invídiile (-di-i-) substantiv feminininvidie
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia. substantiv feminininvidie
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau situația bună a altuia; pizmă. Numai dușmani de toate părțile. Plesnesc toți de invidie. DEMETRIUS, C. 10. Toți îmi admiră cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. Invidia își găsește loc nu numai între oameni, dar și între flori. NEGRUZZI, S. I 100. substantiv feminininvidie
INVIDIÁ vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A râvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare]. verb tranzitivinvidia
invidiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiáză, 1 pl. invidiém (-di-em); conj. prez. 3 să invidiéze; ger. invidiínd (di-ind) verb tranzitivinvidia
invidià v. a pizmui. verb tranzitivinvidià
INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare. verb tranzitivinvidia
INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a. verb tranzitivinvidia
*invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea. verb tranzitivinvidiez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinvidia
| invidia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)invidia | invidiere | invidiat | invidiind | singular | plural | ||
| invidiind | invidiați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | invidiez | (să)invidiez | invidiam | invidiai | invidiasem | |
| a II-a (tu) | invidiezi | (să)invidiezi | invidiai | invidiași | invidiaseși | ||
| a III-a (el, ea) | invidiază | (să)invidiai | invidia | invidie | invidiase | ||
| plural | I (noi) | invidiem | (să)invidiem | invidiam | invidiarăm | invidiaserăm | |
| a II-a (voi) | invidiați | (să)invidiați | invidiați | invidiarăți | invidiaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | invidiază | (să)invidieze | invidiau | invidiară | invidiaseră | ||