invidia definitie

INVÍDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia]. substantiv feminininvidie

a-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie. substantiv femininalmușca

invidie f. pizmă. substantiv feminininvidie

*invídie f. (lat. in-vidia, d. in-vidére, a invidia; fr. envie). Pizmă, zavistie, cĭudă p. norocu, succesu orĭ meritu altuĭa. V. gelozie, ură. substantiv feminininvidie

invídie (-di-e) s. f., art. invídia (-di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. invídiile (-di-i-) substantiv feminininvidie

INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia. substantiv feminininvidie

INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau situația bună a altuia; pizmă. Numai dușmani de toate părțile. Plesnesc toți de invidie. DEMETRIUS, C. 10. Toți îmi admiră cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. Invidia își găsește loc nu numai între oameni, dar și între flori. NEGRUZZI, S. I 100. substantiv feminininvidie

INVIDIÁ vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A râvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare]. verb tranzitivinvidia

invidiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiáză, 1 pl. invidiém (-di-em); conj. prez. 3 să invidiéze; ger. invidiínd (di-ind) verb tranzitivinvidia

invidià v. a pizmui. verb tranzitivinvidià

INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare. verb tranzitivinvidia

INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invi­diază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curte­zanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a. verb tranzitivinvidia

*invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea. verb tranzitivinvidiez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinvidia

invidia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)invidia invidiere invidiat invidiind singular plural
invidiind invidiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) invidiez (să)invidiez invidiam invidiai invidiasem
a II-a (tu) invidiezi (să)invidiezi invidiai invidiași invidiaseși
a III-a (el, ea) invidia (să)invidiai invidia invidie invidiase
plural I (noi) invidiem (să)invidiem invidiam invidiarăm invidiaserăm
a II-a (voi) invidiați (să)invidiați invidiați invidiarăți invidiaserăți
a III-a (ei, ele) invidia (să)invidieze invidiau invidia invidiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z