INVESTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care cercetează, care face investigații. [Cf. fr. investigateur]. adjectiv investigator
investigatór adj. m., pl. investigatóri; f. sg. și pl. investigatoáre adjectiv investigator
investigator a. și m. care face investigațiuni, care scrutează. adjectiv investigator
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator. adjectiv investigator
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. (Rar) Care face investigații; cercetător. [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului și a cercetat sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. 64. adjectiv investigator
| investigator adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | investigator | investigatorul | investigatoare | investigatoarea |
| plural | investigatori | investigatorii | investigatoare | investigatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | investigator | investigatorului | investigatoare | investigatoarei |
| plural | investigatori | investigatorilor | investigatoare | investigatoarelor | |