INVERSÁRE s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa]. substantiv feminininversare
INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa. substantiv feminininversare
INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa. Inversarea rolurilor. substantiv feminininversare
INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser]. verb tranzitivinversa
inversá (a ~) vb., ind. prez. 3 inverseáză verb tranzitivinversa
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser. verb tranzitivinversa
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A face (ceva) invers, a întoarce pe dos, a răsturna. A inversa ordinea cuvintelor. verb tranzitivinversa
*inverséz v. tr. (d. invers orĭ lat. inversare, id. V. vărs). Așez invers, întorc. verb tranzitivinversez
inversare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | inversare | inversarea |
plural | inversări | inversările | |
genitiv-dativ | singular | inversări | inversării |
plural | inversări | inversărilor |