inventaria definitie

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. verb tranzitivinventaria

inventariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventariáză, 1 pl. inventariém (-ri-em); conj. prez. 3 să inventariéze; ger. inventariínd (-ri-ind) verb tranzitivinventaria

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare. verb tranzitivinventaria

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bunuri) A înregistra în inventar indicînd și valoarea obiectelor înregistrate. (Refl. pas.) O dată cu încheierea bilanțului unei întreprinderi comerciale, se inventariază și mărfurile nevîndute, aflate în magazie. – Pronunțat: -ri-a. verb tranzitivinventaria

*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ. verb tranzitivinventariez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinventaria

inventaria verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)inventaria	inventariere	inventariat	inventariind	singular	plural
		(a)inventaria	inventariere	inventariat	inventariind	inventariind	inventariați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inventariez	(să)inventariez	inventariam	inventariai	inventariasem
	a II-a (tu)	inventariezi	(să)inventariezi	inventariai	inventariași	inventariaseși
	a III-a (el, ea)	inventariază	(să)inventariai	inventaria	inventarie	inventariase
plural	I (noi)	inventariem	(să)inventariem	inventariam	inventariarăm	inventariaserăm
	a II-a (voi)	inventariați	(să)inventariați	inventariați	inventariarăți	inventariaserăți
	a III-a (ei, ele)	inventariază	(să)inventarieze	inventariau	inventariară	inventariaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z