inventaria definitie

credit rapid online ifn

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. verb tranzitivinventaria

inventariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventariáză, 1 pl. inventariém (-ri-em); conj. prez. 3 să inventariéze; ger. inventariínd (-ri-ind) verb tranzitivinventaria

credit rapid online ifn

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare. verb tranzitivinventaria

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu pri­vire la bunuri) A înregistra în inventar indicînd și va­loarea obiectelor înregistrate. (Refl. pas.) O dată cu încheierea bilanțului unei întreprinderi comerciale, se in­ventariază și mărfurile nevîndute, aflate în magazie. – Pronunțat: -ri-a. verb tranzitivinventaria

*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ. verb tranzitivinventariez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinventaria

inventaria  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)inventaria inventariere inventariat inventariind singular plural
inventariind inventariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inventariez (să)inventariez inventariam inventariai inventariasem
a II-a (tu) inventariezi (să)inventariezi inventariai inventariași inventariaseși
a III-a (el, ea) inventaria (să)inventariai inventaria inventarie inventariase
plural I (noi) inventariem (să)inventariem inventariam inventariarăm inventariaserăm
a II-a (voi) inventariați (să)inventariați inventariați inventariarăți inventariaserăți
a III-a (ei, ele) inventaria (să)inventarieze inventariau inventaria inventariaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z