INVARIÁNT, -Ă adj. Invariabil. // s.n. Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. ♦ (Estet.) Existența în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant]. substantiv masculin și feminininvariant
invariánt (-ri-ant) adj. m., s. m., pl. invariánți; adj. f., s. f. invariántă, pl. invariánte substantiv masculin și feminininvariant
INVARIÁNT, -Ă, invarianți, -te, adj., s. m. (Mărime, relație, proprietate etc.) care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. – Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant. substantiv masculin și feminininvariant
INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant. substantiv masculin și feminininvariantă
invariant substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | invariant | invariantul | invariantă | invarianta |
plural | invarianți | invarianții | invariante | invariantele | |
genitiv-dativ | singular | invariant | invariantului | invariante | invariantei |
plural | invarianți | invarianților | invariante | invariantelor |