INVARIÁBIL, -Ă adj. (și adv.) Neschimbător, constant; invariant. ♦ (Despre cuvinte) Care nu are flexiune. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. invariable]. adjectivinvariabil
*invariábil, -ă adj. (d. variabil; fr. -able). Care nu variază, imutabil, neschimbăcĭos: ordinea invariabilă a anotimpurilor, om invariabil în gusturĭ. Gram. Care nu-șĭ schimbă forma: adverbele-s invariabile. Adv. În mod invariabil. adjectivinvariabil
invariábil (-ri-a-) adj. m., pl. invariábili; f. invariábilă, pl. invariábile adjectivinvariabil
invariabil a. ce nu se schimbă. adjectivinvariabil
INVARIÁBIL, -Ă, invariabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este variabil, care nu se schimbă; neschimbător, nevariabil, constant, fix, neschimbat. ♦ Spec. (Gram.; despre cuvinte) Care este lipsit de flexiune; neflexibil. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. invariable. adjectivinvariabil
INVARIÁBIL, -Ă, invariabili, -e, adj. Care nu variază, nu se schimbă; neschimbător, neschimbat, constant, fix. ◊ (Adverbial) Răspunde invariabil cu aceleași cuvinte. ♦ (Gram.; despre părți de vorbire) Fără flexiune. Prepozițiile sînt cuvinte invariabile. – Pronunțat: -ri-a-. adjectivinvariabil
invariabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | invariabil | invariabilul | invariabilă | invariabila |
plural | invariabili | invariabilii | invariabile | invariabilele | |
genitiv-dativ | singular | invariabil | invariabilului | invariabile | invariabilei |
plural | invariabili | invariabililor | invariabile | invariabilelor |