INVÁR s.n. Oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. [< fr. invar]. substantiv neutruinvar
INVAR s. n. Oțel aliat cu mult nichel, caracterizat printr-o dilatare foarte mică și folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. – Din fr. invar. substantiv neutruinvar
INVÁR s. n. Oțel aliat, cu procent mare de nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la construirea instrumentelor și aparatelor de precizie. substantiv neutruinvar
invar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | invar | invarul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | invar | invarului |
plural | — | — |