INUZITÁT, -Ă adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité]. adjectiv inuzitat
*inuzitát, -ă adj. (lat. in-usitatus). Care nu e uzitat, neîntrebuințat, neobișnuit: vorbe inuzitate astăzĭ. adjectiv inuzitat
!inuzitát (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inuzitáți; f. inuzitátă, pl. inuzitáte adjectiv inuzitat
INUZITÁT, -Ă, imizilați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus. adjectiv inuzitat
INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Franțuzism rar) Care nu se uzitează, nu se folosește, nu se întrebuințează; neuzitat. Procedeu inuzitat. Practici inuzitate. adjectiv inuzitat
| inuzitat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | inuzitat | inuzitatul | inuzitată | inuzitata |
| plural | inuzitați | inuzitații | inuzitate | inuzitatele | |
| genitiv-dativ | singular | inuzitat | inuzitatului | inuzitate | inuzitatei |
| plural | inuzitați | inuzitaților | inuzitate | inuzitatelor | |