INUTIL, -Ă adj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile]. adjectivinutil
*inútil, -ă adj. (lat. in-útilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. – Fals inutíl (după fr.). adjectivinutil
!inutíl (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutíli; f. inutílă, pl. inutíle adjectivinutil
inutil a. nefolositor. adjectivinutil
INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis. adjectivinutil
INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Nefolositor, netrebuincios. Se pare... a fi o lucrare inutilă, care nu poate da nici un rezultat practic. La ODOBESCU, S. II 321. ♦ De prisos, fără rost, zadarnic. Intervenirea aceasta era dureros de inutilă. GALACTION, O. I 196. ◊ (Adverbial) Bășici goale care pocnesc inutil într-un bîlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. REBREANU, R. II 85. adjectivinutil
inutil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inutil | inutilul | inutilă | inutila |
plural | inutili | inutilii | inutile | inutilele | |
genitiv-dativ | singular | inutil | inutilului | inutile | inutilei |
plural | inutili | inutililor | inutile | inutilelor |