inutil definitie

INUTIL, -Ă adj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile]. adjectivinutil

*inútil, -ă adj. (lat. in-útilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. – Fals inutíl (după fr.). adjectivinutil

!inutíl (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutíli; f. inutílă, pl. inutíle adjectivinutil

inutil a. nefolositor. adjectivinutil

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis. adjectivinutil

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Nefolositor, netrebuincios. Se pare... a fi o lucrare inutilă, care nu poate da nici un rezultat practic. La ODOBESCU, S. II 321. ♦ De prisos, fără rost, zadarnic. Intervenirea aceasta era dureros de inutilă. GALACTION, O. I 196. ◊ (Adver­bial) Bășici goale care pocnesc inutil într-un bîlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. REBREANU, R. II 85. adjectivinutil

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinutil

inutil  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inutil inutilul inuti inutila
plural inutili inutilii inutile inutilele
genitiv-dativ singular inutil inutilului inutile inutilei
plural inutili inutililor inutile inutilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z