inunda definitie

*inúnd, a -á v. tr. (lat. in-undare, d. unda, undă. V. abund). Înec, năboĭesc, acoper [!] cu apă: Olandejiĭ la 1672 îșĭ inundară țara ca s´o sub tragă [!] invaziuniĭ franceze. Fig. Ud mult: a inunda o țară în sînge, lacrămile-ĭ inundaŭ fața, lacrămile-l inundară. Fig. Năpădesc, invadez: Tătariĭ inundaŭ țara. verb tranzitiv inund

INUNDÁ vb. I. tr. (Despre ape) A îneca (terenuri) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. ♦ intr. A se revărsa. ♦ (Fig.) A umple în întregime; a năpădi, a copleși. [P.i. inúnd și -dez, 3,6 -dă. / < lat. inundare, cf. fr. inonder]. verb tranzitiv inunda

!inundá (a ~) (i-nun-/in-un-) vb., ind. prez. 3 inúndă verb tranzitiv inunda

inundà v. 1. a acoperi cu apă: râul inundă livezile; 2. fig. a muia mult: lacrimile inundă fața-i; 3. a inunda în massă: popoarele barbare inundară țările române în tot timpul evului-mediu. verb tranzitiv inundà

INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieși din matcă și a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuință. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundență; a năpădi, a uda; a copleși. – Din fr. inonder, lat. inundare. verb tranzitiv inunda

INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. (Despre ape, rîuri, mări) A acoperi o întindere de pămînt (prin revăr­sare); a pătrunde într-o sondă, într-o mină (împiedicînd exploatarea); a îneca, a potopi. Apele Siretului și ale Moldovii... au inundat văile. ALECSANDRI, S. 11. (Prin exagerare) Ploaia inundă pădurea. STANCU, U.R.S.S. 171. ◊ Absol. Pluteau rădăcini, bucăți de garduri împletite... unde puhoiul a inundat. C. PETRESCU, Î. II 174. ◊ Fig. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea. SAHIA, N. 36. Cît pentru restul acestor poezii, le vom păstra pe iarna viitoare, căci v-am prea inundat cu versuri de-o bucată de vreme. ALECSANDRI, S. 47. ♦ A face să pă­trundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcămîntului. ♦ Fig. (Subiectul este sudoarea, lumina, umbra etc.) A umple în întregime, a scălda, a acoperi din abun­dență; a năpădi, a copleși. Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea. HOGAȘ, M. N. 17. Noaptea inundase pămîntul. EMINESCU, N. 22. O sudoare rece îmi inundă fruntea. NEGRUZZI, S. I 210. – Prez. ind. și: inundez (ALECSANDRI, S. 35). verb tranzitiv inunda