INTUIȚIÚNE s.f. v. intuiție. substantiv femininintuițiune
*intuițiúne f. (lat. in-tuitio, -ónis). Cunoașterea clară, dreaptă și imediată a lucrurilor care se pot înțelege fără raționament: conștiința morală e intuițiunea bineluĭ. Înțelegerea răpede [!] a lucrurilor. substantiv femininintuițiune
intuiți(un)e f. 1. Filoz. cunoașterea directă a adevărului fără intervenirea raționamentului; 2. facultatea de a înțelege iute, de a ghici. substantiv femininintuițiune
intuițiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | intuițiune | intuițiunea |
plural | intuițiuni | intuițiunile | |
genitiv-dativ | singular | intuițiuni | intuițiunii |
plural | intuițiuni | intuițiunilor |