intrătúră s. f., g.-d. art. intrătúrii; pl. intrătúri substantiv femininintrătură
INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc. – Intra2 + suf. -ătură. substantiv femininintrătură
INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adîncitură făcută într-un zid, într-o stîncă etc.; intrînd. substantiv femininintrătură
intrătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | intrătură | intrătura |
plural | intrături | intrăturile | |
genitiv-dativ | singular | intrături | intrăturii |
plural | intrături | intrăturilor |