reduceri si promotii 2018
Definitie introducere - ce inseamna introducere - Dex Online

introducere definitie

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce. substantiv feminin întroduce

INTRODÚCERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei. ♦ Parte de început, parte introductivă (a unei opere etc.). ♦ Partea de la început a unei piese muzicale, scrisă într-o mișcare aparte și având un caracter deosebit; denumirea primei părți a suitei. 2. Studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe. [< introduce]. substantiv feminin introducere

introdúcere s. f., g.-d. art. introdúcerii; pl. introdúceri substantiv feminin introducere

INTRODÚCERE, introduceri, s. f. Acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei. 1. Băgare, vârâre. ♦ Includere, inserare, înglobare; punere în practică. 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intențiile acesteia, elementele sau noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei; introducție. ♦ Partea de la început a unei compoziții (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare științifică în care se expun noțiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoștințe. – V. introduce. substantiv feminin introducere

INTRODÚCERE, introduceri, s. f. Acțiunea de a introduce și rezultatul ei. 1. Băgare, vîrîre. Introducerea unui buletin în urnă. ♦ Includere, inserare, înglobare. Introducerea unui pasaj într-o lucrare.Introducerea științelor sociale în învăță­mântul superior de stat a contribuit în mare măsură la educarea marxist-leninistă a cadrelor de intelectuali și a tinerilor specialiști. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 5. 2. Punere în vigoare, în practică; instituire, conso­lidare (în viața socială). Introducerea măsurilor de protecție a muncii.A fi campion al introducerii agrotehnicii la arături, însămînțări și alte lucrări agricole este sarcina de cinste a fiecărui comunist de la sate. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2919. 3. Capitol de la începutul unei cărți, cuprinzînd generalități sau lucruri pe care trebuie să le cunoască cititorul, spre a putea înțelege conținutul lucrării. Intro­ducerea la Gramatica limbii romîne. ♦ Partea de la început, introductivă, a unei scrisori, compoziții etc. 4. Lucrare de bază care cuprinde noțiunile elemen­tare și pregătitoare ale unei discipline științifice. Intro­ducere în filozofie. substantiv feminin introducere

*introducțiúne f. (lat. intro-dúctio, -ónis. V. de-ducțiune). Acțiunea de saŭ de a se introduce. Ceĭa ce servește ca preparațiune unuĭ studiŭ, uneĭ opere științifice orĭ artistice pentru a-l introduce (a-l deprinde) pe cetitor [!] saŭ pe ascultător, cuvinte preliminare, preludiŭ: geografia e o introducțiune a istoriiĭ. Scrisoare de introducțiune, aceĭa care-țĭ ușurează accesu pe lîngă o persoană căreĭa e adresată. Jur. Introducțiune de instanță, formalitățĭ necesare aduceriĭ uneĭ afacerĭ înaintea uneĭ jurisdicțiunĭ. – Și -dúcție, dar ob. -dúcere. substantiv feminin introducțiune

*introdúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. intro-dúco, -dúcere, d. intro, în ăuntru [!] [cu mișcare], și dúcere, a duce). Bag, vîr, fac să intre: a introduce o sondă într´o rană, un prieten într´o societate. Fig. Fac să se adopte, să se ĭa: a introduce o modă, un obiceĭ. V. refl. Intru, pătrund, mă strecor: hoțiĭ s´aŭ introdus în casă spărgînd zidu, (fig.) e greŭ să împedecĭ [!] să se introducă abuzurile. verb tranzitiv introduc

introduce v. 1. a băga undeva; 2. a stabili: a introduce un obiceiu; 3. a pătrunde, a se adopta. verb tranzitiv introduce

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face să intre, să pătrundă în ceva, a băga, a vîrî. ◊ Fig. Introduce iarăși bucuria în bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ♦ Refl. A intra (cu forța sau pe furiș). Ei se introduceau ziua și noaptea prin locuințele oamenilor și puneau mîna pe ce găseau. GHICA, S. 30. ◊ Fig. Muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110. ♦ A include, a adăuga. A introduce în povestire elemente lirice. A introduce o clauză nouă în contract. 2. A face să fie primit de cineva. Șeful de ca­binet... a cerut să fiu introdus cît de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să fie admis (în com­ponența unei organizații, asociații, societăți etc.). L-a introdus în cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva să se obișnuiască, să se fami­liarizeze cu ceva; a iniția pe cineva într-un domeniu de activitate. A introduce pe studenți în studiul filologiei. 4. A institui, a înrădăcina, a face uzual, a pune în practică, a stabili, a consolida (în viața socială). O dată cu victoria revoluției socialiste, ideologia socialistă este introdusă în conștiința milioanelor de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 34. Am hotărît să introduc în pro­vinție obiceiurile din Ieș. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduseră între dînșii cele dintîi cunoștințe de agricultură. BÎLCESCU, O. II 12. – Forme gramaticale: perf. s. introdusei, part. introdus. – Variantă: întrodúce (IBRĂILEANU, SP. CR. 133) vb. III. verb tranzitiv introduce

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce. verb tranzitiv întroduce

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face să intre, să pătrundă în ceva, a băga, a vîrî. ◊ Fig. Introduce iarăși bucuria în bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ♦ Refl. A intra (cu forța sau pe furiș). Ei se introduceau ziua și noaptea prin locuințele oamenilor și puneau mîna pe ce găseau. GHICA, S. 30. ◊ Fig. Muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110. ♦ A include, a adăuga. A introduce în povestire elemente lirice. A introduce o clauză nouă în contract. 2. A face să fie primit de cineva. Șeful de ca­binet... a cerut să fiu introdus cît de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să fie admis (în com­ponența unei organizații, asociații, societăți etc.). L-a introdus în cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva să se obișnuiască, să se fami­liarizeze cu ceva; a iniția pe cineva într-un domeniu de activitate. A introduce pe studenți în studiul filologiei. 4. A institui, a înrădăcina, a face uzual, a pune în practică, a stabili, a consolida (în viața socială). O dată cu victoria revoluției socialiste, ideologia socialistă este introdusă în conștiința milioanelor de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 34. Am hotărît să introduc în pro­vinție obiceiurile din Ieș. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduseră între dînșii cele dintîi cunoștințe de agricultură. BÎLCESCU, O. II 12. – Forme gramaticale: perf. s. introdusei, part. introdus. – Variantă: întrodúce (IBRĂILEANU, SP. CR. 133) vb. III. verb tranzitiv introduce

INTRODÚCE vb. III. tr. 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ refl. A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniția, a călăuzi, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. întroduce vb. III. / < lat. introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce]. verb tranzitiv introduce

introdúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. introdúc, 1 pl. introdúcem, 2 pl. introdúceți; imper. 2 sg. introdú, neg. nu introdúce; part. introdús verb tranzitiv introduce

INTRODÚCE, introduc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire. verb tranzitiv introduce

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului introducere

introducere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular introducere introducerea
plural introduceri introducerile
genitiv-dativ singular introduceri introducerii
plural introduceri introducerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z