intona definitie

credit rapid online ifn

INTONÁ vb. I. tr. 1. A cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez și intón, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner]. verb tranzitivintona

intoná (a ~) vb., ind. prez. 3 intoneáză verb tranzitivintona

credit rapid online ifn

intonà v. 1. a pune tonul, a accentua; 2. a începe un cântec. verb tranzitivintonà

INTONÁ, intonez, vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec, o melodie solemnă; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare. verb tranzitivintona

INTONÁ, intonez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o bucată muzicală) A executa, a cînta. Uriașa fanfară compusă din 1000 de instrumentiști intonează « Onorul la general », SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. Noaptea este foarte rece; Iar afar-un călător Prin furtuna nopții trece, Intonînd cîntări de dor. BOLINTINEANU, O. 93. Intonează-o psal­modie. NEGRUZZI, S. II 123. 2. A accentua, a rosti (un cuvînt, o frază) cu un anumit ton. – Prez. ind. și: (învechit) intón (ALECSANDRI, P. A. 111). – Variantă: întoná (ODOBESCU, S. III 80) vb. I. verb tranzitivintona

INTONÁ vb. I. tr. 1. A cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez și intón, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner]. verb tranzitivintona

ÎNTONÁ vb. I. v. intona. verb tranzitivîntona

ÎNTONÁ vb. IV. v. intona. verb tranzitivîntona

INTONÁ, intonez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o bucată muzicală) A executa, a cînta. Uriașa fanfară compusă din 1000 de instrumentiști intonează « Onorul la general », SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. Noaptea este foarte rece; Iar afar-un călător Prin furtuna nopții trece, Intonînd cîntări de dor. BOLINTINEANU, O. 93. Intonează-o psal­modie. NEGRUZZI, S. II 123. 2. A accentua, a rosti (un cuvînt, o frază) cu un anumit ton. – Prez. ind. și: (învechit) intón (ALECSANDRI, P. A. 111). – Variantă: întoná (ODOBESCU, S. III 80) vb. I. verb tranzitivintona

*întonéz v. tr. (fr. entonner; lat. intono, -áre). Încep un cîntec dînd ton vociĭ. Cînt, celebrez: a întona un imn cuĭva. Gram. Accentuez, daŭ ton: a întona o silabă. verb tranzitivîntonez

*întonéz v. tr. (fr. entonner; lat. intono, -áre). Încep un cîntec dînd ton vociĭ. Cînt, celebrez: a întona un imn cuĭva. Gram. Accentuez, daŭ ton: a întona o silabă. verb tranzitivîntonez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiintona

intona  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)intona intonare intonat intonând singular plural
intonând intonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) intonez (să)intonez intonam intonai intonasem
a II-a (tu) intonezi (să)intonezi intonai intonași intonaseși
a III-a (el, ea) intonea (să)intonai intona intonă intonase
plural I (noi) intonăm (să)intonăm intonam intonarăm intonaserăm
a II-a (voi) intonați (să)intonați intonați intonarăți intonaserăți
a III-a (ei, ele) intonea (să)intoneze intonau intona intonaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z