intoleranță definitie

INTOLERÁNT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant]. adjectiv intolerant

intoleránt adj. m., pl. intoleránți; f. intolerántă, pl. intoleránte adjectiv intolerant

intolerant a. care nu e tolerant. adjectiv intolerant

INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngâduitor. Certitudinea e severă și intolerantă. C. PETRESCU, Î. II 185. adjectiv intolerant

*intoleránt, -ă adj. (lat. in-tólerans, -ántis). Care nu tolerează gusturile, dorințele, opiniunile, credințele altuĭa: om, caracter intolerant. adjectiv intolerant

INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant. adjectiv intolerant

INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza]. substantiv feminin intoleranță

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță. substantiv feminin intoleranță

intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțe substantiv feminin intoleranță

intoleranță f. lipsă de toleranță. substantiv feminin intoleranță

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance. substantiv feminin intoleranță

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduire. Din poema...« Savonarola », alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. 2. (Med.) Incapacitatea de a suporta unele medica­mente. Intoleranță pentru sulfamide. substantiv feminin intoleranță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului intoleranță

intoleranță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intoleranță intoleranța
plural intoleranțe intoleranțele
genitiv-dativ singular intoleranțe intoleranței
plural intoleranțe intoleranțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z