INTOLERÁBIL, -Ă adj. De netolerat; de neîngăduit. [Cf. fr. intolérable, it. intollerabile]. adjectivintolerabil
*intolerábil, -ă adj. (lat. in-tolerabilis). Care nu se poate tolera, de nesuferit: impertinență intolerabilă. Adv. În mod intolerabil. adjectivintolerabil
intolerábil adj. m., pl. intolerábili; f. intolerábilă, pl. intolerábile adjectivintolerabil
intolerabil a. ce nu se poate tolera. adjectivintolerabil
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis. adjectivintolerabil
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera, suferi, răbda, îngădui; de neîngăduit, de nesuferit. V. insuportabil, inadmisibil. Așteptarea îi fu intolerabilă. C. PETRESCU, C. V. 319. adjectivintolerabil
intolerabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | intolerabil | intolerabilul | intolerabilă | intolerabila |
plural | intolerabili | intolerabilii | intolerabile | intolerabilele | |
genitiv-dativ | singular | intolerabil | intolerabilului | intolerabile | intolerabilei |
plural | intolerabili | intolerabililor | intolerabile | intolerabilelor |