intitulat definitie

credit rapid online ifn

INTITULÁT, -Ă, intitulați, -te, adj. Purtând numele, denumit, numit. [Var.: (pop.) întitulát, -ă adj.] – V. intitula. adjectivintitulat

INTITULÁT, -Ă, intitulați, -te, adj. Care are un titlu; numit. În 1909 a apărut lucrarea lui Lenin intitulată « Materialism și empiriocriticism ». ▭ Miron Costin a mai scris și opera intitulată « De neamul Moldovenilor ». Ist. R.P.R. 216. – Variantă: întitulát, -ă (GALAN, B. I 67) adj. adjectivintitulat

credit rapid online ifn

ÎNTITULÁT, -Ă adj. v. intitulat. adjectivîntitulat

INTITULÁT, -Ă, intitulați, -te, adj. Care are un titlu; numit. În 1909 a apărut lucrarea lui Lenin intitulată « Materialism și empiriocriticism ». ▭ Miron Costin a mai scris și opera intitulată « De neamul Moldovenilor ». Ist. R.P.R. 216. – Variantă: întitulát, -ă (GALAN, B. I 67) adj. adjectivintitulat

INTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare]. verb tranzitivintitula

intitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 intituleáză verb tranzitivintitula

ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula. verb tranzitivîntitula

întitulá v. a da un titlu. verb tranzitivîntitula

ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula. verb tranzitivîntitula

INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá vb. I] – Din fr. intituler, lat. intitulare. verb tranzitivintitula

INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A pune, a da un titlu (unei scrieri, unei persoane etc.). ♦ Refl. A purta un titlu, a se numi. Ion Huniade se intitula voievod al Ardealului. – Variantă: întitulá vb. I. verb tranzitivintitula

INTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare]. verb tranzitivintitula

INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A pune, a da un titlu (unei scrieri, unei persoane etc.). ♦ Refl. A purta un titlu, a se numi. Ion Huniade se intitula voievod al Ardealului. – Variantă: întitulá vb. I. verb tranzitivintitula

*întituléz v. tr. (mlat. intitulo, -áre, fr. intituler, it. intitolare). Daŭ titlu uneĭ cărțĭ, unuĭ suveran. V. refl. Îmĭ daŭ titlu de: acest mitropolit se întitulează „al Moldoveĭ și Suceveĭ”. verb tranzitivîntitulez

*întituléz v. tr. (mlat. intitulo, -áre, fr. intituler, it. intitolare). Daŭ titlu uneĭ cărțĭ, unuĭ suveran. V. refl. Îmĭ daŭ titlu de: acest mitropolit se întitulează „al Moldoveĭ și Suceveĭ”. verb tranzitivîntitulez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiintitulat

intitulat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intitulat intitulatul intitula intitulata
plural intitulați intitulații intitulate intitulatele
genitiv-dativ singular intitulat intitulatului intitulate intitulatei
plural intitulați intitulaților intitulate intitulatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z