intimat definitie

credit rapid online ifn

INTIMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé]. substantiv masculin și femininintimat

*intimát, -ă adj. (lat. intimatus). Jur. Citat la judecată, maĭ ales în apel: a asculta apărarea intimatuluĭ. V. inculpat. substantiv masculin și femininintimat

credit rapid online ifn

intimát s. m., pl. intimáți substantiv masculin și femininintimat

intimat a. Jur. chemat în judecată, înaintea unei Curți de apel. substantiv masculin și femininintimat

INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé. substantiv masculin și femininintimat

intimátă s. f., g.-d. art. intimátei; pl. intimáte substantiv masculin și femininintimată

INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer]. verb tranzitivintima

intimá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimeáză verb tranzitivintima

intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel. verb tranzitivintimà

INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare. verb tranzitivintima

*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel. verb tranzitivintimez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiintimat

intimat  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intimat intimatul intima intimata
plural intimați intimații intimate intimatele
genitiv-dativ singular intimat intimatului intimate intimatei
plural intimați intimaților intimate intimatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z