înțestát, -ă adj. (d. țeastă, căpățînă, ca și fr. entêté, d. tête, cap). Munt. Încăpățînat, îndărătnic. adjectivînțestat
înțestat a. încăpățânat: dacă îl văzură atât de înțestat ISP. [V. țeastă]. adjectivînțestat
*intestát, -ă adj. (lat. in-testatus, care n´a făcut testament). Jur. Care n´a făcut testament: a muri intestat. invariabilintestat
ab intéstat (lat.) loc. adv. invariabilabintestat