reduceri si promotii 2018
Definitie interzice - ce inseamna interzice - Dex Online

interzice definitie

*interzíc, zís, a -zíce v. tr. (lat. inter-dico, -dícere. V. zic). Opresc, nu permit: a interzice să intre cineva (cuĭva să intre), intrarea cuĭva (cuĭva intrarea). Suspend din funcțiune: a interzice un funcționar. Jur. Opresc să-șĭ maĭ administreze averea, pun supt [!] interdicțiune un nebun saŭ un risipitor. Barb. Turbur [!], încurc: răspunsu meŭ l-a interzis (fr. interdire). verb tranzitiv interzic

INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicție. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice]. verb tranzitiv interzice

interzíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interzíc, 1 pl. interzícem, 2 pl. interzíceți, imperf. 3 sg. interziceá; imper. 2 sg. interzí, neg. nu interzíce; part. interzís verb tranzitiv interzice

interzice v. 1. a opri cu tot dinadinsul: a interzice intrarea; 2. a suspenda din funcțiune: a interzice pe un preot; 3. a lua cuiva administrarea averii sale: a interzice pe un nebun; 4. a turbura, a face să’și piarză cumpătul: răspunsul meu l’a interzis. verb tranzitiv interzice

INTERZÍCE, interzic, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice). verb tranzitiv interzice

INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri, a nu încuviința, a nu permite (să se facă ceva); a ordona sau a porunci să nu se facă ceva. E o vînătoare care face cu ușurință multe victime, interzisă și pedepsită de lege. BOGZA, C. O. 303. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea. C. PETRESCU, Î. II 65. Autoritățile portului s-au opus, interzicînd întreruperea muncii. SAHIA, N. 41. verb tranzitiv interzice

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului interzice

interzice   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) interzice interzicere interzis interzicând singular plural
interzicând interziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) interzic (să) interzic interziceam interzisei interzisesem
a II-a (tu) interzici (să) interzici interziceai interziseși interziseseși
a III-a (el, ea) interzice (să) interziceai interzicea interzise interzisese
plural I (noi) interzicem (să) interzicem interziceam interziserăm interziseserăm
a II-a (voi) interziceți (să) interziceți interziceați interziserăți interziseserăți
a III-a (ei, ele) interzic (să) interzi interziceau interziseră interziseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z