*interzíc, zís, a -zíce v. tr. (lat. inter-dico, -dícere. V. zic). Opresc, nu permit: a interzice să intre cineva (cuĭva să intre), intrarea cuĭva (cuĭva intrarea). Suspend din funcțiune: a interzice un funcționar. Jur. Opresc să-șĭ maĭ administreze averea, pun supt [!] interdicțiune un nebun saŭ un risipitor. Barb. Turbur [!], încurc: răspunsu meŭ l-a interzis (fr. interdire). verb tranzitivinterzic
INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicție. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice]. verb tranzitivinterzice
interzíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interzíc, 1 pl. interzícem, 2 pl. interzíceți, imperf. 3 sg. interziceá; imper. 2 sg. interzí, neg. nu interzíce; part. interzís verb tranzitivinterzice
interzice v. 1. a opri cu tot dinadinsul: a interzice intrarea; 2. a suspenda din funcțiune: a interzice pe un preot; 3. a lua cuiva administrarea averii sale: a interzice pe un nebun; 4. a turbura, a face să’și piarză cumpătul: răspunsul meu l’a interzis. verb tranzitivinterzice
INTERZÍCE, interzic, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice). verb tranzitivinterzice
INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri, a nu încuviința, a nu permite (să se facă ceva); a ordona sau a porunci să nu se facă ceva. E o vînătoare care face cu ușurință multe victime, interzisă și pedepsită de lege. BOGZA, C. O. 303. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea. C. PETRESCU, Î. II 65. Autoritățile portului s-au opus, interzicînd întreruperea muncii. SAHIA, N. 41. verb tranzitivinterzice
interzice verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)interzice | interzicere | interzis | interzicând | singular | plural | ||
interzicând | interziceți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | interzic | (să)interzic | interziceam | interzisei | interzisesem | |
a II-a (tu) | interzici | (să)interzici | interziceai | interziseși | interziseseși | ||
a III-a (el, ea) | interzice | (să)interziceai | interzicea | interzise | interzisese | ||
plural | I (noi) | interzicem | (să)interzicem | interziceam | interziserăm | interziseserăm | |
a II-a (voi) | interziceți | (să)interziceți | interziceați | interziserăți | interziseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | interzic | (să)interzică | interziceau | interziseră | interziseseră |