intervieva definitie
INTERVIEVÁ vb. I. tr. A lua cuiva un interviu; a intervia. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. interviewer]. verb tranzitiv intervieva
intervievá (a ~) (-vi-e-) vb., ind. prez. 3 intervieveáză verb tranzitiv intervieva
interviewà v. a avea o întrevedere cu cineva spre a-i cere opiniunea. verb tranzitiv interviewà
INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer. verb tranzitiv intervieva
INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. (Rar) A lua un interviu. – Pronunțat: -vi-e-. verb tranzitiv intervieva
*intervievéz v. tr. (d. interviev). Am un interviev cu cineva ca să-ĭ cer părerea: un redactor l-a intervievat pe ministru. – Se scrie și -iewéz. verb tranzitiv intervievez
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului intervieva
| intervieva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) intervieva | intervievare | intervievat | intervievând | singular | plural | ||
| intervievând | intervievați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | intervievez | (să) intervievez | intervievam | intervievai | intervievasem | |
| a II-a (tu) | intervievezi | (să) intervievezi | intervievai | intervievași | intervievaseși | ||
| a III-a (el, ea) | intervievează | (să) intervievai | intervieva | intervievă | intervievase | ||
| plural | I (noi) | intervievăm | (să) intervievăm | intervievam | intervievarăm | intervievaserăm | |
| a II-a (voi) | intervievați | (să) intervievați | intervievați | intervievarăți | intervievaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | intervievează | (să) intervieveze | intervievau | intervievară | intervievaseră | ||