INTERTRÍGO s.n. Inflamație a pielii care se localizează la încheieturile mari, la sâni, la subsuoară și la gât; (pop.) opăreală. V. eritem. [< fr. intertrigo]. substantiv neutruintertrigo
INTERTRÍGO s. n. Iritație a cutelor naturale ale pielii; opăreală. – Din fr. intertrigo. substantiv neutruintertrigo
intertrigo substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | intertrigo | intertrigoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | intertrigo | intertrigoului |
plural | — | — |