interstițiu definitie

INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium]. substantiv neutruinterstițiu

*interstíțiŭ m. (lat. inter-stitium, d. inter, între, și sistere, a opri, d. stare, a sta. V. armi-stițiŭ). Interval, loc gol foarte mic: apa curge pin [!] interstițiile stîncilor. substantiv neutruinterstițiŭ

interstíțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. interstíțiul; pl. interstíții, art. interstíțiile (-ți-i-) substantiv neutruinterstițiu

interstițiu n. mic interval de timp, mic spațiu gol. substantiv neutruinterstițiu

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium. substantiv neutruinterstițiu

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Mică regiune din spațiu, situată între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri. substantiv neutruinterstițiu