interpretare definitie

INTERPRETÁRE s.f. 1. Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație. ♦ Comentare și explicare critică a unui text (vechi). ◊ Interpretare artistică = act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. [< interpreta]. substantiv feminin interpretare

interpretáre s. f., g.-d. art. interpretắrii; pl. interpretắri substantiv feminin interpretare

INTERPRETÁRE, interpretări, s. f. Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretațiune. – V. interpreta. substantiv feminin interpretare

INTERPRETÁRE, interpretări, s. f. Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei. 1. Explicare a (sensului) unui lucru, atribuirea unui anumit înțeles unui lucru. Datorită eforturilor unor critici și istorici literari, o bună parte din scrierile clasicilor noștri au fost puse la îndemîna publicului cititor într-o inter­pretare justă, științifică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Fiecare caută... să găsească o interpretare. C. PETRESCU, Î. II 13. În « Dumbrava minunată » d. Mihail Sadoveanu a scos la iveală, în chip poetic, un moment din necontenita interpretare a naturii de cătră un copil crescut în mitologia populară romînă. IBRĂILEANU, S. 15. 2. Redare prin mijloace adecvate a unui conținut literar, dramatic, muzical etc.; executare artistică a unei opere. Spectacole de desăvîrșită artă, fără pereche în lume în ceea ce privește montarea și interpretarea. STANCU, U.R.S.S. 47. 3. Comentare și explicare a unui text, a unui autor (de obicei vechi). substantiv feminin interpretare

*interpretațiúne f. (lat. interpretátio, -ónis). Acțiunea de a interpreta, de a lămuri. Traducere și comentariŭ critic: interpretațiune îndrăzneață. Modu în care se joacă o operă dramatică saŭ muzicală. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin interpretațiune

interpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 interpreteáză verb tranzitiv interpreta

INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lămuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare]. verb tranzitiv interpreta

interpretà v. 1. a traduce dintr’o limbă într’alta (ca mijloc de înțelegere personală); 2. a limpezi un text oarecare; 3. fig. a da un sens adevărat sau fals: interpretezi rău cuvintele mele. verb tranzitiv interpretà

INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o lucrare muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari. verb tranzitiv interpreta

INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A explica, a da un anumit înțeles unui lucru. Este cu nepu­tință să interpretezi în mod just, științific, fenomenele din domeniul fizicii, chimiei, biologiei etc., este cu neputință să oglindești veridic în literatură și artă fenomenele vieții, fără să te situezi în mod consecvent pe pozițiile materialis­mului dialectic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Lucruri pe cari le interpretasem într-un fel, le înțelegeam acum altfel. CAMIL PETRESCU, U. N. 237. Zîmbi de politețe, clătinînd din cap într-un chip care putea fi interpretat tot așa de bine ca o aprobare a cuvintelor, ca și un semn de evidentă neîncredere. C. PETRESCU, A. 305. 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere dramatice, muzicale etc.; a executa artistic. Pia­nistul a interpretat o sonată de Beethoven.Oamenii care vorbesc pe scenă sînt actori... ei interpretează pentru cine știe a cîta oară acest text. STANCU, U.R.S.S. 74. Mulți din ieșeni își mai aduc aminte de Mihai Arceleanu bătrînul, care a interpretat pe Hîrca. SADOVEANU, E. 71. 3. (Cu privire la texte, de obicei vechi) A comenta și a explica. verb tranzitiv interpreta

*interpretéz v. tr. (lat. intér-pretor, -ári). Traduc dintr´o limbă într´alta și lămuresc: a interpreta legea celor doŭă-spre-zece table. Explic, ghicesc, prezic: a interpreta un vis. Fig. Daŭ un înțeles oare-care: interpretezĭ răŭ cuvintele mele. Traduc cugetarea unuĭ artist: gravor care interpretează bine un tabloŭ. verb tranzitiv interpretez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului interpretare

interpretare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interpretare interpretarea
plural interpretări interpretările
genitiv-dativ singular interpretări interpretării
plural interpretări interpretărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z