reduceri si promotii 2018
Definitie interpreta - ce inseamna interpreta - Dex Online
Alege sensul dorit: interpreta - substantiv masculin și feminin interpreta - verb tranzitiv

interpreta definitie

interprét s. m., pl. interpréți substantiv masculin și feminin interpret

INTERPRÉT, -Ă s.m. și f. 1. Translator, tălmaci. ♦ Cel care dă o explicație, o interpretare (unui text, unei expresii etc.). 2. (Fig.) Reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. Persoană care interpretează o bucată muzicală, o poezie, un rol etc.; artist, actor. [< fr. interprète, cf. lat. interpres]. substantiv masculin și feminin interpret

interpret, interpreți s. m. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (glum.) pahar de rachiu. substantiv masculin și feminin interpret

*interprét m. și f. (fr. interprète, it. sp. intérprete, d. lat. intér-pres, intérpretis). Traducător, tălmacĭ, dragoman, cel care spune pin [!] cuvintele uneĭ limbĭ înțelesu cuvintelor alteĭ limbĭ: eĭ nu se pot înțelege fără interpret. Cel ce lămurește înțelesu unuĭ text (uneĭ legĭ, uneĭ opere literare ș. a.): interpreții bibliiĭ. Cel însărcinat a declara (a comunica) cuĭva voința, intențiunile altuĭa: fiĭ interpretu meŭ pe lîngă el. substantiv masculin și feminin interpret

interpret m. 1. tălmaciu, cel ce traduce sau explică într’o limbă ce s’a spus într’alta: nu se pot înțelege fără interpret; 2. cel ce limpezește sensul unui text, al unei legi; 3. cel însărcinat a face cunoscut intențiunile altuia: fi interpretul meu pe lângă... substantiv masculin și feminin interpret

INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. – Din fr. interprète, lat. interpres, -etis. substantiv masculin și feminin interpret

INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce (și explică) ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea între două sau mai multe persoane; tălmaci, translator. Alți interpreți ne traduc în franceză, germană, spaniolă. STANCU, U.R.S.S. 179. O excortă așa de aleasă, condusă de un armaș atît de simpatic și rostindu-se printr-un interpret așa de tînăr. SADOVEANU, Z. C. 93. Se găsea în birou înconjurat de agenți consulari, interpreți și martori. BART, E. 242. ◊ Fig. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp. EMINESCU, N. 37. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colec­tivități; reprezentant, exponent. În exilurile lui... Pușkin nu încetează o clipă de a comunica sufletește cu norodul, al cărui interpret se simte și ale cărui producții le-a valo­rificat. SADOVEANU, E. 209. ♦ Persoană însărcinată a face cunoscută altuia voința sau dorința cuiva. Fii interpretul meu pe lîngă el. 3. Persoană care interpretează o operă artistică; actor, artist. Interpreta, învingînd excepționalele greutăți tehnice și ritmice ale bucății, a redat coloritul concertului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. A organizat mai pe urmă reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor lui Alecsandri. REBREANU, I. 68. substantiv masculin și feminin interpret

interprétă s. f., g.-d. art. interprétei; pl. interpréte substantiv masculin și feminin interpretă

INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lămuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare]. verb tranzitiv interpreta

interpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 interpreteáză verb tranzitiv interpreta

interpretà v. 1. a traduce dintr’o limbă într’alta (ca mijloc de înțelegere personală); 2. a limpezi un text oarecare; 3. fig. a da un sens adevărat sau fals: interpretezi rău cuvintele mele. verb tranzitiv interpretà

INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o lucrare muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari. verb tranzitiv interpreta

INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A explica, a da un anumit înțeles unui lucru. Este cu nepu­tință să interpretezi în mod just, științific, fenomenele din domeniul fizicii, chimiei, biologiei etc., este cu neputință să oglindești veridic în literatură și artă fenomenele vieții, fără să te situezi în mod consecvent pe pozițiile materialis­mului dialectic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Lucruri pe cari le interpretasem într-un fel, le înțelegeam acum altfel. CAMIL PETRESCU, U. N. 237. Zîmbi de politețe, clătinînd din cap într-un chip care putea fi interpretat tot așa de bine ca o aprobare a cuvintelor, ca și un semn de evidentă neîncredere. C. PETRESCU, A. 305. 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere dramatice, muzicale etc.; a executa artistic. Pia­nistul a interpretat o sonată de Beethoven.Oamenii care vorbesc pe scenă sînt actori... ei interpretează pentru cine știe a cîta oară acest text. STANCU, U.R.S.S. 74. Mulți din ieșeni își mai aduc aminte de Mihai Arceleanu bătrînul, care a interpretat pe Hîrca. SADOVEANU, E. 71. 3. (Cu privire la texte, de obicei vechi) A comenta și a explica. verb tranzitiv interpreta

*interpretéz v. tr. (lat. intér-pretor, -ári). Traduc dintr´o limbă într´alta și lămuresc: a interpreta legea celor doŭă-spre-zece table. Explic, ghicesc, prezic: a interpreta un vis. Fig. Daŭ un înțeles oare-care: interpretezĭ răŭ cuvintele mele. Traduc cugetarea unuĭ artist: gravor care interpretează bine un tabloŭ. verb tranzitiv interpretez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului interpreta

interpreta   substantiv masculin și feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) interpreta interpretare interpretat interpretând singular plural
interpretând interpretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) interpretez (să) interpretez interpretam interpretai interpretasem
a II-a (tu) interpretezi (să) interpretezi interpretai interpretași interpretaseși
a III-a (el, ea) interpretea (să) interpretai interpreta interpretă interpretase
plural I (noi) interpretăm (să) interpretăm interpretam interpretarăm interpretaserăm
a II-a (voi) interpretați (să) interpretați interpretați interpretarăți interpretaserăți
a III-a (ei, ele) interpretea (să) interpreteze interpretau interpreta interpretaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z