INTERPENETRÁ vb. I. refl. A se pătrunde reciproc. [Cf. fr. interpénétrer]. verbinterpenetra
interpenetra verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)interpenetra | interpenetrare | interpenetrat | interpenetrând | singular | plural | ||
interpenetrând | interpenetrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | interpenetrez | (să)interpenetrez | interpenetram | interpenetrai | interpenetrasem | |
a II-a (tu) | interpenetrezi | (să)interpenetrezi | interpenetrai | interpenetrași | interpenetraseși | ||
a III-a (el, ea) | interpenetrează | (să)interpenetrai | interpenetra | interpenetră | interpenetrase | ||
plural | I (noi) | interpenetrăm | (să)interpenetrăm | interpenetram | interpenetrarăm | interpenetraserăm | |
a II-a (voi) | interpenetrați | (să)interpenetrați | interpenetrați | interpenetrarăți | interpenetraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | interpenetrează | (să)interpenetreze | interpenetrau | interpenetrară | interpenetraseră |