interogativ definitie

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. adjectiv interogativ

*interogatív, -ă adj. (lat. inter-rogativus. V. pre-rogativă). Gram. Care arată întrebarea, de întrebare: propozițiune interogativă, gest interogativ. Adv. În mod interogativ: a privi interogativ. adjectiv interogativ

interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. interogatívă, pl. interogatíve adjectiv interogativ

interogativ a. ce arată o întrebare: semn interogativ. adjectiv interogativ

INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif. adjectiv interogativ

INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. Frază interogativă.Dădeam vorbelor mele o intonație interogativă. IBRĂILEANU, A 185. ◊ Pronume interogativ = pronume care, într-o propoziție interogativă, corespunde de obicei unei părți a propoziției prin care se răspunde. « Ce » și « cine » sînt pronume interogative. adjectiv interogativ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului interogativ

interogativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interogativ interogativul interogati interogativa
plural interogativi interogativii interogative interogativele
genitiv-dativ singular interogativ interogativului interogative interogativei
plural interogativi interogativilor interogative interogativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z