INTEROGÁȚIE s.f. (Rar) Interogare, întrebare. ♦ Figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta însă un răspuns. [Gen. -iei, var. interogațiune s.f. / cf. lat. interrogatio, fr. interrogation]. substantiv feminin interogație
INTEROGAȚIÚNE s.f. v. interogație. substantiv feminin interogațiune
*interogațiúne f. (lat. inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin [!] care întrebĭ, ca: Dar unde trăim? – Și -áție și -áre. V. retorică. substantiv feminin interogațiune
interogați(un)e f. întrebare pusă. substantiv feminin interogațiune
INTEROGAȚIÚNE s. f. v. interogație. substantiv feminin interogațiune
interogațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | interogațiune | interogațiunea |
plural | interogațiuni | interogațiunile | |
genitiv-dativ | singular | interogațiuni | interogațiunii |
plural | interogațiuni | interogațiunilor |