interoga definitie
*interóg, a -á v. tr. (lat. intér-rogo, -rogáre, de unde vine și întreb. – Se conjugă ca ab-rog). Adresez întrebărĭ cuĭva cercetîndu-l: a interoga un inculpat. Examinez un candidat ca să văd ce știe. verb tranzitiv interog
INTEROGÁ vb. I. tr. A pune întrebări; a examina (elevi). ♦ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -ghează. / < lat., it. interrogare, fr. interroger]. verb tranzitiv interoga
interogá (a ~) vb., ind. prez. 3 interogheáză verb tranzitiv interoga
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare. verb tranzitiv interoga
INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acuzați, la martori) A supune unui interogatoriu; p. ext. (glumeț) a pune cuiva întrebări insistente. ♦ (Cu privire la elevi) A examina, a chestiona. verb tranzitiv interoga
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului interoga
| interoga verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) interoga | interogare | interogat | interogând | singular | plural | ||
| interogând | interogați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | interoghez | (să) interoghez | interogam | interogai | interogasem | |
| a II-a (tu) | interoghezi | (să) interoghezi | interogai | interogași | interogaseși | ||
| a III-a (el, ea) | interoghează | (să) interogai | interoga | interogă | interogase | ||
| plural | I (noi) | interogăm | (să) interogăm | interogam | interogarăm | interogaserăm | |
| a II-a (voi) | interogați | (să) interogați | interogați | interogarăți | interogaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | interoghează | (să) interogheze | interogau | interogară | interogaseră | ||