interoceptor definitie

credit rapid online ifn

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. substantiv masculininteroceptor

interoceptór s. m., pl. interoceptóri substantiv masculininteroceptor

credit rapid online ifn

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă senzitivă localizată în organele interne. -- Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. substantiv masculininteroceptor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinteroceptor

interoceptor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interoceptor interoceptorul
plural interoceptori interoceptorii
genitiv-dativ singular interoceptor interoceptorului
plural interoceptori interoceptorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z