internunțiu definitie

INTERNÚNȚIU s.m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Pron. -țiu, var. internunciu s.m. / it. internunzio, lat.t. internuntius]. substantiv masculininternunțiu

*internúnțiŭ m. (inter- și nunțiŭ: fr. internonce). Trimes [!] al papiĭ la o curte străină în lipsa unuĭ nunțiŭ. substantiv masculininternunțiŭ

internúnțiu [țiu pron. țiu] s. m., art. internúnțiul; pl. internúnții, art. internúnțiii (-ți-ii) substantiv masculininternunțiu

INTERNÚNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internúnciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio. substantiv masculininternunțiu

INTERNÚNȚIU s. m. (Învechit, și în forma internunciu) Ambasador extraordinar al papii pe lîngă un guvern. Internunciul, ajutat de ambasadorul Engliterei, izbutise a aduce lucrurile la o înțelegere. GHICA, S. 473. – Variantă: internúnciu s. m. substantiv masculininternunțiu