internunciu definitie

INTERNÚNCIU s.m. v. internunțiu. substantiv masculin internunciu

INTERNÚNȚIU s.m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Pron. -țiu, var. internunciu s.m. / it. internunzio, lat.t. internuntius]. substantiv masculin internunțiu

INTERNÚNCIU s. m. v. internunțiu. substantiv masculin internunciu

INTERNÚNCIU s. m. v. internunțiu. substantiv masculin internunciu

INTERNÚNȚIU s. m. (Învechit, și în forma internunciu) Ambasador extraordinar al papii pe lîngă un guvern. Internunciul, ajutat de ambasadorul Engliterei, izbutise a aduce lucrurile la o înțelegere. GHICA, S. 473. – Variantă: internúnciu s. m. substantiv masculin internunțiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului internunciu

internunciu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular internunciu internunciul
plural internuncii internunciii
genitiv-dativ singular internunciu internunciului
plural internuncii internunciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z