intermediu definitie

INTERMÉDIU s.n. 1. Mijlocire, ceea ce este la mijloc. ◊ Prin intermediul cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2. Scenetă, de obicei comică, prezentată între două acte ale unei opere dramatice. V. intermezzo (2) [în DN]. [Pron. -diu. / < it. intermedio, cf. fr. intermède]. substantiv neutruintermediu

*intermédiŭ n. (fr. intermède, it. intermedio, intermediŭ, d. lat. inter-medius, intermediar. V. mediŭ). Pĭesă distractivă între alte doŭă pĭese ale uneĭ reprezentațiunĭ teatrale, numită it. și intermezzo. Mijlocire, mediațiune: acest lucru s´a făcut pin [!] intermediu luĭ. substantiv neutruintermediŭ

intermédiu [diu pron. diu] s. n., art. intermédiul; pl. intermédii, art. intermédiile (-di-i-) substantiv neutruintermediu

intermediu n. petrecere (balet, cor, etc.) între actele unei piese de teatru [it. intermezzo]. substantiv neutruintermediu

INTERMÉDIU, intermedii, s. n. 1. Ceea ce se află la mijloc, între alte elemente. ◊ Loc. prep. Prin intermediul (cuiva sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul (cuiva sau a ceva). 2. Mică lucrare dramatică (de obicei comică), muzicală ori coregrafică, executată ca moment de divertisment în antracte. – Din it. intermedio, fr. intermède. substantiv neutruintermediu

INTERMÉDIU s. n. (Mai ales în loc. prep.) Prin intermediul cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, prin înlesnirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). Prin intermediul sfaturilor populare, oamenii muncii de la orașe și sate, cărora le aparține întreaga putere în țara noastră, își exercită puterea de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 5. Organizațiile romînești de stat de la nordul Dunării... se vor dezvolta sub influența culturii bizantine, prin intermediul statelor slave sud-dunărene. ROSETTI, I. SL. 22. – Pronunțat: -diu. substantiv neutruintermediu