intermediar definitie

INTERMEDIÁR, -Ă adj. De la mijloc; de trecere. // s.m. Mijlocitor (în afaceri etc.). [Pron. -di-ar. / cf. fr. intermédiaire, it. intermediario < lat. inter – între, medium – mijloc]. adjectivintermediar

*intermediár, -ă adj. (fr. intermédiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e între doĭ, între doŭă: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst. Un intermediar. Adv. În mod intermediar. adjectivintermediar

intermediár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediári; f. intermediáră, pl. intermediáre adjectivintermediar

intermediar a. 1. care s’află între două: spațiu intermediar; 2. care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. adjectivintermediar

INTERMEDIÁR¹, intermediari, s. m. (În sistemul comercial capitalist) Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vînzător și cumpă­rător sau care încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; mijlocitor. Prin intermediar, avea de gînd să mai vîndă și altele. GALACTION, O. I 145. – Pronunțat: -di-ar. adjectivintermediar

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții. 3. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario. adjectivintermediar

INTERMEDIÁR², -Ă, intermediari, -e, adj. Care se află la mijloc, care ocupă poziția de mijloc între lucruri, acțiuni sau fenomene; care face trecerea de la ceva la altceva. Rezerviștii... soseau de pe la stațiile interme­diare. D. ZAMFIRESCU, R. 78. – Pronunțat: -di-ar. adjectivintermediar