interlocutor definitie

credit rapid online ifn

INTERLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o discuție, la o conversație. [< fr. interlocuteur, it. interlocutore]. substantiv masculin și feminininterlocutor

*interlocutór, -oáre s. (lat. inter, între, și locutor, vorbitor). Conversator, care vorbește cu altu. Persoană care figurează într´un dialog: Alcibiade e unu din interlocutoriĭ obișnuițĭ aĭ Dialogurilor luĭ Platone. substantiv masculin și feminininterlocutor

credit rapid online ifn

interlocutór s. m., pl. interlocutóri substantiv masculin și feminininterlocutor

interlocutor m. cel ce convorbește cu altul. substantiv masculin și feminininterlocutor

INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la o discuție, la o conversație. – Din fr. interlocuteur. substantiv masculin și feminininterlocutor

INTERLOCUTÓR,-OÁRE, interlocutori,-oare, s. m. ­și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la un dialog, la o conversație. Ei erau singurii săi interlocutori sau, mai exact, singurii ascultători ai monoloagelor sale. V. ROM. noiembrie 1953, 328. Acestea mi le spunea cu foc interlocutorul meu. ODOBESCU, S. II 525. substantiv masculin și feminininterlocutor

interlocutoáre s. f., g.-d. art. interlocutoárei; pl. interlocutoáre substantiv masculin și feminininterlocutoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinterlocutor

interlocutor  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interlocutor interlocutorul interlocutoare interlocutoarea
plural interlocutori interlocutorii interlocutoare interlocutoarele
genitiv-dativ singular interlocutor interlocutorului interlocutoare interlocutoarei
plural interlocutori interlocutorilor interlocutoare interlocutoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z