interior definitie

INTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ◊ (Fig.) For interior = conștiință. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuințe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuințe etc.; spațiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcționează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur]. adjectivinterior

*interiór, -oáră adj. (lat. interior, comparativu d. intra, în ăuntru [!]. V. intim, intern, exterior). Din ăuntru [!]: curtea interioară. Fig. Care se raportă [!] la suflet, la natura morală: sentiment interior. S. n., pl. urĭ saŭ și oare. Partea din ăuntru: interioru uneĭ bisericĭ. Adv. (Rar). În mod interior, pin ăuntru [!]: această casă e maĭ frumoasă interior de cît exterior. Fig. În suflet, în inima ta: a-țĭ bate joc interior de prostiile unuĭ îngînfat [!]. adjectivinterior

interiór² (-ri-or) s. n., pl. interioáre adjectivinterior

interior a. 1. care e înăuntru: curte interioară; 2. fig. care e în suflet: bucurie interioară. ║ adv. pe dinăuntru. ║ n. partea dinăuntru: interiorul unei biserici. adjectivinterior

interiór¹ (-ri-or) adj. m., pl. interióri; f. interioáră, pl. interioáre adjectivinterior

INTERIÓR, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui spațiu limitat; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea dinăuntru a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu mobilierul); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cin.; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camerele, birourile etc, unei clădiri, instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris. adjectivinterior

INTERIÓR¹, interioare, s. n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, loc aflat între anumite limite. Să dăm mîine [portțigaretul] să-ți graveze în interior monograma. C. PETRESCU, Î. II 232. ◊ Loc. prep. În interiorul... = înăuntrul. Case albe cu cerdac în interiorul cărora vara domnea o răcoare de sulfină. ARGHEZI, P. T. 116. 2. Partea dinăuntru, cuprinzînd mobila și aranjamen­tul unei locuințe, a unui apartament, a unei camere; locuință. Ținea să aibă un interior plăcut. BART, E. 43. Lămpi mari... aruncă o lumină albă peste covoarele ori­entale ce îmbracă aproape tot acest interior luxos. VLA­HUȚĂ, O. A. III 5. Neajunsurile practice ale traiului, hrană ordinară, interior mizer. CARAGIALE, N. S. 23. ♦ Tablou reprezentînd partea dinăuntru a unei camere. Pictorul a expus numai interioare. ♦ (Cinematografie; la pl.) Scene care se petrec înăuntru, în casă. Se filmează interioarele. 3. Teritoriul național al unui stat. Necesitățile indus­triei socialiste sînt satisfăcute în interior. SAHIA, U.R.S.S. 90. 4. Post telefonic instalat în cadrul unei centrale telefonice care face legătura între diferitele secții ale unei instituții, ale unei întreprinderi etc. Dați-mi interior 55 ! – Pronunțat: -ri-or. adjectivinterior

INTERIÓR², -OÁRĂ, interiori, -oare, adj. 1. Situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat; de dinăuntru, intern. [Cheie] prinsă cu un ac de siguranță în buzunarul interior al vestei. C. PETRESCU, C. V. 44. Curtea interioară dintre castel și conacul vechi era plină de țărani. REBREANU, R. II 189. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. 2. Fig. Care privește natura morală a omului; lăuntric. Eminescu a realizat în versurile lui o melodie interioară pentru care textul apare ca un libret. SADO­VEANU, E. 80. ◊ For interior = conștiință. – Pronunțat: -ri-or. adjectivinterior

a poseda interior expr. a fi inteligent. adjectivaposedainterior