interesat definitie

INTERESÁT, -Ă adj. 1. Care este în cauză, care are interes într-o afacere. 2. Foarte atașat intereselor personale; meschin, avid. 3. Care are în vedere un interes, un profit. [< interesa]. adjectiv interesat

*interesát, -ă adj. (fr. interessé). Care are interes într´un lucru: a fi interesat într´o afacere. Prea alipit de interesele tăle [!]: caracter interesat. Serviciŭ interesat, făcut cu scop de a trage folos. Subst. Persoană care are interes într´un lucru, pe care o privește ceva: a-ĭ preveni pe interesațĭ, interesat în cauză. adjectiv interesat

interesat a. 1. care ține prea mult la foloase materiale; 2. care are interes: interesat într’o afacere. adjectiv interesat

INTERESÁT, -Ă, interesați, -te, adj. 1. Care are un interes special. 2. Care urmărește numai avantaje personale. 3. Plin de interes, de curiozitate. – V. interesa. Cf. fr. interessé, it. interessato. adjectiv interesat

INTERESÁT, -Ă, interesați, -te, adj. 1. Care are un interes, care are de tras foloase (dintr-o situație, dintr-o acțiune etc.). Clasele exploatatoare nu erau interesate să dea o largă dezvoltare școlii. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 454. În lupta pentru apărarea păcii sînt interesați toți cei ce muncesc, indiferent de credința lor religioasă. REZ. HOT. I 176. Dacă această reformă se lasă a fi făcută numai de părțile interesate, nu se va săvîrși niciodată cu dreptate și cu mulțumirea tuturor. KOGĂLNICEANU, S. A. 163. 2. Care urmărește numai interesul său personal. Un om interesat. 3. Cu interes (2), plin de curiozitate. A privit inte­resat spectacolul, însă fără entuziasmul meu. SADOVEANU, A. L. 201. adjectiv interesat

INTERESÁ vb. I. 1. tr. A face pe cineva părtaș la o acțiune, la un câștig; a câștiga pe cineva pentru o afacere, pentru o acțiune etc. 2. refl. A avea, a arăta simpatie, interes (pentru cineva sau pentru ceva). ♦ A întreba, a se informa despre cineva, despre ceva. [< it. interessare, cf. fr. intéresser]. verb tranzitiv interesa

interesá (a ~) vb., ind. prez. 3 intereseáză verb tranzitiv interesa

interesà v. 1. a face să participe la beneficii: a interesa pe cineva într’o întreprindere; 2. a avea importanță: această afacere vă interesează; 3. a fixa atențiunea, a captiva spiritul: discursul interesează auditoriul; 4. a inspira interes, bunăvoință: acest orfan mă interesează; 5. a lua parte sau folos într’o afacere. verb tranzitiv interesà

INTERESÁ, interesez, vb. I. 1. Tranz. A stârni, a trezi interesul cuiva; a reține atenția cuiva. ◊ Expr. Ce te interesează? = ce-ți pasă? ce importanță are? ce te privește? ♦ A face pe cineva părtaș la o acțiune, la un câștig. 2. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de”, mai rar „la”) A arăta interes pentru cineva sau ceva, a avea grijă, simpatie. ♦ A căuta să afle, a se informa. – Din fr. (s’)intéresser, it. interessare. verb tranzitiv interesa

INTERESÁ, interesez, vb. I. 1. Tranz. A stîrni, a trezi interesul cuiva; a reține atenția cuiva, a fi inte­resant pentru cineva. N-o mai interesează discuția. C. PETRESCU, Î. I 10. Nici nu-l mai interesau acuma pe el afacerile ei, ci necazurile lui. REBREANU, R. II 53. Împre­jurări cari nu ne interesează. EMINESCU, N. 77. ◊ Expr. Ce te interesează (pe tine) ? = ce-ți pasă ? ce te privește ? Dar nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit ? – Ce te intere­sează pe tine?... Mă privește pe mine. SAHIA, N. 95. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. « de » sau, învechit, « la ») A arăta interes (pentru cineva sau ceva), a-și da (tot) interesul, a avea grijă, a se preocupa (de cineva sau de ceva). În secolul al XIX-lea, sub influența mai cu seamă a ideilor revo­luționare de la 1848, au început să se intereseze de folclor cărturarii poporului nostru. BENIUC, P. 7. Dacă ne in­teresăm la starea de cultură a compatrioților noștride ce să ne facem o glumă din mijloacele ce avem pentru a-i instrui ? ODOBESCU, S. II 288. 3. Refl. A se informa, a întreba. M-am interesat la gară de sosirea trenului.Ni s-a citit o scrisoare în care tata se interesa de fiecare dintre noi. SAHIA, N. 59. verb tranzitiv interesa

*intereséz v. tr. (fr. intéresser, it. interessare). Fac pe cineva să participe la beneficiŭ: interesez pe cineva într´o întreprindere. Prezent [!] importanță, import: această afacere mă interesează. Privesc în special, am raport cu interesu: lege care-ĭ interesează pe industrialĭ. Inspir interes, bunăvoință, compătimire: acest tînăr mă interesează. Captivez spiritu, ating, emoționez: această lectură mă interesează. V. refl. Depun interes pentru: acest om se interesează de toate. verb tranzitiv interesez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului interesat

interesat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interesat interesatul interesa interesata
plural interesați interesații interesate interesatele
genitiv-dativ singular interesat interesatului interesate interesatei
plural interesați interesaților interesate interesatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z