INTERCALÁT, -Ă, intercalați, -te, adj. Care este introdus, adăugat, așezat printre. – V. intercala. adjectivintercalat
INTERCALÁ vb. I. tr. A introduce ceva într-un șir, a adăuga între altele. V. insera. [< fr. intercaler, it., lat. intercalare]. verb tranzitivintercala
intercalá (a ~) vb., ind. prez. 3 intercaleáză verb tranzitivintercala
intercalà v. 1. a adăogă o zi lui Fevruarie în anii bisecți; 2. a pune printr’ altele, a adăoga după aceea. verb tranzitivintercalà
INTERCALÁ, intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) așeza ceva printre... – Din fr. (s’)intercaler, lat. intercalare. verb tranzitivintercala
INTERCALÁ, intercalez, vb. I. Tranz. A introduce ceva într-un șir; a adăuga, a așeza ceva între alte lucruri; a pune printre altele. V. insera. Intercalează fișele în catalogul alfabetic. ▭ Eu sînt de părere că trebuie să intercalăm un cuvînt sau două. CAMIL PETRESCU, O. II 496. ◊ Refl. Rămase înadins în urmă și se intercală între dînșii. C. PETRESCU, C. V. 295. Între munte unde prosperă plantele furajere și cîmpia, unde se face grîul cel mai mult și mai bun se intercalează pădurile, dealurile și văile. I. IONESCU, M. 59. verb tranzitivintercala
*intercaléz v. tr. (lat. intér-calo, -áre, d. calare, a convoca, a anunța. V. calendar). Adaug o zi luĭ Februariŭ din patru în patru anĭ. Pin [!] ext. Pun între, adaug între ceva scris: intercalez un cuvînt într´o frază scrisă deja, un vers într´o poezie, o foaĭe într´o carte. verb tranzitivintercalez
intercalat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | intercalat | intercalatul | intercalată | intercalata |
plural | intercalați | intercalații | intercalate | intercalatele | |
genitiv-dativ | singular | intercalat | intercalatului | intercalate | intercalatei |
plural | intercalați | intercalaților | intercalate | intercalatelor |