INTENSITÁTE s.f. 1. Grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. Tărie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensité]. substantiv femininintensitate
*intensitáte f. (d. intens; fr. -nsité). Calitatea de a fi intens, gradu de tărie: intensitatea geruluĭ, intensitatea unuĭ curent electric. substantiv femininintensitate
intensitáte s. f., g.-d. art. intensitắții; pl. intensitắți substantiv femininintensitate
intensitate f. grad de forță, de activitate: intensitatea căldurei. substantiv femininintensitate
INTENSITÁTE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forță. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. 3. (Ec.; în sintagma) Intensitatea muncii = gradul de încordare al muncii, căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a lucrătorului. – Din fr. intensité. substantiv femininintensitate
INTENSITÁTE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie. Intensitatea frigului.▭ Proza sa are o mare intensitate dramatică, scriitorul folosind de cele mai multe ori dialogul în locul narațiunii. L. ROM. 1953, nr. 1, 50. Stîncile albe de calcar lucesc atunci cu o mare intensitate. BOGZA, C. O. 13. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi locale. Intensitate sonoră. Intensitatea unui curent electric. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. În sistemul fonologic al limbii romîne, cantitatea nu joacă nici un rol, accentul de intensitate fiind pe primul plan. ROSETTI, I. SL. 29. substantiv femininintensitate
intensitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | intensitate | intensitatea |
plural | intensități | intensitățile | |
genitiv-dativ | singular | intensități | intensității |
plural | intensități | intensităților |