intensitate definitie

INTENSITÁTE s.f. 1. Grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. Tărie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensité]. substantiv feminin intensitate

*intensitáte f. (d. intens; fr. -nsité). Calitatea de a fi intens, gradu de tărie: intensitatea geruluĭ, intensitatea unuĭ curent electric. substantiv feminin intensitate

intensitáte s. f., g.-d. art. intensitắții; pl. intensitắți substantiv feminin intensitate

intensitate f. grad de forță, de activitate: intensitatea căldurei. substantiv feminin intensitate

INTENSITÁTE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forță. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. 3. (Ec.; în sintagma) Intensitatea muncii = gradul de încordare al muncii, căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a lucrătorului. – Din fr. intensité. substantiv feminin intensitate

INTENSITÁTE, intensități, s. f. 1. Însușirea de a fi intens; grad de tărie. Intensitatea frigului.▭ Proza sa are o mare intensitate dramatică, scriitorul folosind de cele mai multe ori dialogul în locul narațiunii. L. ROM. 1953, nr. 1, 50. Stîncile albe de calcar lucesc atunci cu o mare intensitate. BOGZA, C. O. 13. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor mărimi locale. Intensitate sonoră. Intensitatea unui curent electric. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forța mecanică cu care se rostește un sunet. În sistemul fonologic al limbii romîne, cantitatea nu joacă nici un rol, accentul de in­tensitate fiind pe primul plan. ROSETTI, I. SL. 29. substantiv feminin intensitate