intens definitie

INTÉNS, -Ă adj. Puternic, viu, tare; activ. [< fr. intense, cf. lat. intensus]. adjectiv intens

*inténs, -ă adj. (lat. intensus și intentus, întins, mărit, intens. V. atent). A căruĭ acțiune e de o energie extremă, tare, puternic: frig, întuneric intens; căldură, lumină intensivă. Adv. În mod intens: a străluci intens. adjectiv intens

inténs adj. m., pl. inténși; f. inténsă, pl. inténse adjectiv intens

INTÉNS, -Ă, intenși, -se, adj. Foarte tare, viu, puternic. – Din fr. intense. adjectiv intens

INTÉNS, -Ă, intenși, -se, adj. Foarte tare, viu, activ, puternic. Circulația e intensă. Trec în șiruri lungi mașinile. STANCU, U.R.S.S. 15. În soarele intens, umbrele erau negre ca petele de păcură. GALACTION, O. I 345. Aceste gîndiri și simțimînte au fost ușoare, puțin intense, de loc zbuciu­mate. GHEREA, ST. CR. I 219. Era o căldură dulce ș-o lumină albă, intensă, care lărgea orizontul și lămurea vederea departe. VLAHUȚĂ, O. A. III 150. ◊ (Adverbial) Trebuie să fi trăit intens și să fi suferit mult, ca să presimtă lucruri atît de ascunse din sufletul omenesc. C. PETRESCU, C. V. 88. adjectiv intens

intens(iv) a. foarte mare, foarte tare: sgomot, frig intensiv. adjectiv intensiv