intendent definitie

INTENDÉNT, -Ă s.m. și f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofițer din serviciul intendenței. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant]. substantiv masculin și feminin intendent

*intendént, -ă s. (lat. inténdens, -éntis, fr. intendant. V. întind). Administrator, econom într´o casă mare, la o moșie, într´un spital, într´un internat ș. a. Intendent militar, funcționar militar asimilat ofițeruluĭ și însărcinat cu administrațiunea și contabilitatea războĭuluĭ. – Fals -ant (după rus.). substantiv masculin și feminin intendent

intendént s. m., pl. intendénți substantiv masculin și feminin intendent

intendent m. însărcinat cu supravegherea generală a unei case mari, moșii, școale; intendent militar, ofițer în capul unei intendențe. substantiv masculin și feminin intendent

INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis. substantiv masculin și feminin intendent

INTENDÉNT, intendenți, s. m. 1. Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, unei case etc. V. administrator, econom. 2. (Învechit) Ofițer din serviciul intendenței. – Variantă: (2) intendánt s. m. substantiv masculin și feminin intendent

intendéntă s. f., g.-d. art. intendéntei; pl. intendénte substantiv masculin și feminin intendentă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului intendent

intendent   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intendent intendentul intendentă intendenta
plural intendenți intendenții intendente intendentele
genitiv-dativ singular intendent intendentului intendente intendentei
plural intendenți intendenților intendente intendentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z