intendant definitie

INTENDÁNT s.m. v. intendent. substantiv masculinintendant

INTENDÉNT, -Ă s.m. și f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofițer din serviciul intendenței. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant]. substantiv masculinintendent

*intendént, -ă s. (lat. inténdens, -éntis, fr. intendant. V. întind). Administrator, econom într´o casă mare, la o moșie, într´un spital, într´un internat ș. a. Intendent militar, funcționar militar asimilat ofițeruluĭ și însărcinat cu administrațiunea și contabilitatea războĭuluĭ. – Fals -ant (după rus.). substantiv masculinintendent

INTENDÁNT s. m. v. intendent. substantiv masculinintendant

INTENDÁNT s. m. v. intendent. substantiv masculinintendant

INTENDÉNT, intendenți, s. m. 1. Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, unei case etc. V. administrator, econom. 2. (Învechit) Ofițer din serviciul intendenței. – Variantă: (2) intendánt s. m. substantiv masculinintendent