reduceri black friday 2017
Definitie inteligent - ce inseamna inteligent - Dex Online

inteligent definitie

INTELIGÉNT, -Ă adj. Deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligență. [Cf. lat. intelligens, fr. intelligent]. adjectiv inteligent

*inteligént, -ă adj. (lat. intélligens, -éntis, part. d. intelligere, a înțelege). Înțelept, deștept, care are inteligență: omu e o ființă inteligentă. Priceput, îndemănatic [!]: servitor inteligent. Care denotă inteligență: cînele [!] are uĭtătura inteligentă. Adv. În mod inteligent: a răspunde inteligent. – Barb. (după germ.) „cult”. adjectiv inteligent

inteligént adj. m., pl. inteligénți; f. inteligéntă, pl. inteligénte adjectiv inteligent

inteligent a. 1. care înțelege iute și bine: servitor inteligent; 2. care denotă inteligență: privire inteligentă. adjectiv inteligent

INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis. adjectiv inteligent

INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu inteligență; ager la minte, deștept. Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pas. VLAHUȚĂ, O. A. 210. E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21. 2. Care denotă inteligență, propriu unui om inte­ligent. Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67. adjectiv inteligent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului inteligent

inteligent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inteligent inteligentul inteligentă inteligenta
plural inteligenți inteligenții inteligente inteligentele
genitiv-dativ singular inteligent inteligentului inteligente inteligentei
plural inteligenți inteligenților inteligente inteligentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z