INTELÉCȚIE s.f. (Liv.) Act prin care spiritul concepe, creează. [Gen. -iei, var. intelecțiune s.f. / < fr. intellection, cf. lat. intellectio]. substantiv femininintelecție
intelecție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | intelecție | intelecția |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | intelecții | intelecției |
plural | — | — |