intelectual definitie

INTELECTUÁL, -Ă adj. Referitor la activitatea de gândire, la intelect. // s.m. și f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală și lucrează în domeniul științei, al artei, al economiei, tehnicii, învățământului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel]. adjectivintelectual

*intelectuál, -ă adj. (lat. intellectualis). Relativ la intelect: adevăr intelectual. Spiritual: sufletu e o funcțiune intelectuală. Simțurile intelectuale, văzu și auzu (că pin [!] ele înțelegĭ maĭ bine lumea exterioară). Subst. Persoană care are un gust predominant p. lucrurile spirituluĭ, om de carte. Adv. În mod intelectual. adjectivintelectual

intelectuál (-tu-al) adj. m., s. m., pl. intelectuáli; f. intelectuálă, pl. intelectuále adjectivintelectual

intelectual a. 1. relativ la intelect: adevăr intelectual; 2. spiritual, în opozițiune cu material: sufletul e o substanță intelectuală. adjectivintelectual

INTELECTUÁL¹, -Ă, intelectuali, -e, adj. Care se referă la activitatea minții, privitor la intelect. adjectivintelectual

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis. adjectivintelectual

INTELECTUÁL², -Ă, intelectuali, -e, s. m. și f. Persoană care posedă o pregătire culturală temeinică și lucrează în domeniul artei, științei, tehnicii etc. V. cărturar. Intelectualii legați de popor au adus și aduc o contribuție de preț la dezvoltarea economiei naționale și a cul­turii, la întărirea regimului democrat-popular. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 33. Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubește simplicitatea, naturalul, – natura. IBRĂILEANU, S. 56. adjectivintelectual