intelectocănime, intelectocănimi s. f. (iron.) 1. totalitatea intelectualilor cu comportament de mitocani. 2. totalitatea mitocanilor cu pretenții de intelectual. substantiv femininintelectocănime
intelectocănime | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | intelectocănime | intelectocănimea |
plural | intelectocănimi | intelectocănimile | |
genitiv-dativ | singular | intelectocănimi | intelectocănimii |
plural | intelectocănimi | intelectocănimilor |