intelect definitie

INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus]. substantiv neutruintelect

*inteléct n., pl. e saŭ și urĭ (lat. intellectus, ințelegere [!]). Ințelegere, inteligență, minte. substantiv neutruintelect

inteléct s. n., pl. intelécte substantiv neutruintelect

intelect n. Filoz. inteligență. substantiv neutruintelect

INTELÉCT, intelecte, s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus. substantiv neutruintelect

INTELÉCT s. n. Capacitatea de a gîndi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni. substantiv neutruintelect